17 iulie 2007

JURNAL


17 iulie 2007




Pustietatea unui om reda o calitate:speranta.Speranta ca intr-o buna zi cineva,ceva ii va schimba viata.In lumea mea de copil,ingreunata cu scoala si cu discutiile din familie(dicutii,adica certuri intre copii si parinti),pot spune ca nu am nici un prieten adevarat.Am,actual,2 prietene in calitate de cele mai bune prietene.Una,insa ,incepe sa scada.Numele ei este ANDRA IORDACHE,dar ea este ,,in curs de schimbare a celei mai bune prietene,, adica eu,cu ANCA BOSTINA.Nu ca nu ar fi draguta ,dar nu poate sa ma lase balta doar pentru ca a intervenit inca o fata in prietenia noastra.Fata care in prezent ocupa locul 1 este STANCIU ANA-MARIA,dar nu stu de ce,dar nimeni nu este de acord cu prietenia mea cu ea.Numai familia mea.Eu ma inteleg foarte bine cu ea si vreau sa continui sa ma joc,sa vb,si sa fiu cea mai buna prietena cu ea.

2 comentarii:

Anonim spunea...

nu cred ca te poate obliga cineva sa ramai prieten cu cineva sau sa renunti la o prietenie. singura tu trebuie sa decizi cu cine si cat timp intretii o relatie de amicitie.
mugur

Anonim spunea...

sunt de parere ca atata timp cat te comporti frumos cu fiecare om, indiferent ca iti este sau nu prieten, traiesti un sentiment de multumire, de impacare cu tine insuti. Cu gelozii sau rautati nu se prea ajunge departe intr-o relatie. Asa incat sfatul meu este sa ii consideri pe toti prieteni, si sa alegi dintre acestia, cu grija, pe cativa care sa iti fie prieteni foarte apropiati.